vineri, 17 februarie 2017

Semnal 17.02.2017

Rob Bye, unsplash
Dacă considerați că cumpărarea de imobile cu rate la dezvoltatori este mai simplă, ANPC a avut grijă să nu mai fie. Prin ordinul de mai jos vă trebuie la fel de multe acte ca la bancă.

Ordinul nr. 115/2017 privind stabilirea detaliilor tehnice pentru efectuarea bonităţii de către creditorii nonfinanciari, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – ANPC, Monitorul Oficial, Partea I nr. 122 din 14.02.2017

Se aplică la:

a) dezvoltatorilor imobiliari care acordă credite de tipul celor prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori;

b) persoanelor juridice ce desfăşoară activitatea de creditare exclusiv din fonduri publice ori puse la dispoziţia acestora în baza unor acorduri interguvernamentale înregistrate în Registrul de evidenţă prevăzut la art. 5 lit. g) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, care acordă credite de tipul celor prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

luni, 13 februarie 2017

Semnal 13.02.2017


Jordan Whitfield, unsplash
Financiar-fiscal

Ordinul nr. 164/2017 pentru aprobarea Procedurii de îndreptare a erorilor din documentele de plată întocmite de debitori privind obligaţiile fiscal, Ministerul Finanţelor Publice – MFP, Monitorul Oficial, Partea I nr. 108 din 08.02.2017

Se aplică la:

a) plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat în alt cont bugetar decât cel corespunzător ori utilizând un cod de identificare fiscală eronat;

b) în contul bugetar, inclusiv în contul unic, au fost achitate şi alte obligaţii fiscale decât cele prevăzute a se achita în contul respectiv;

c) plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat într-un cont bugetar corespunzător unui alt buget decât cel al cărui venit este obligaţia fiscală plătită.

Ordinul nr. 511/2017 privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.698/2015 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor şi a tipurilor de obligaţii fiscale care formează vectorul fiscal, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – ANAF, Monitorul Oficial, Partea I nr. 110 din 09.02.2017

Este vorba de :

formularul (010) "Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declaraţie de radiere pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică",

formularul (015) "Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declaraţie de radiere pentru contribuabilii nerezidenţi care nu au sediu permanent în România",

formularul (030) "Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoane fizice care nu deţin cod numeric personal".

Ordinul nr. 648/2017 pentru aprobarea unor formulare utilizate pentru stabilirea din oficiu a contribuţiei de asigurări sociale pentru persoanele fizice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – ANAF, Monitorul Oficial, Partea I nr. 114 din 10.02.2017 


a) "Notificare privind nedepunerea în termen a Declaraţiei privind venitul asigurat la sistemul public de pensii";

b) "Decizie privind stabilirea din oficiu a contribuţiei de asigurări sociale pentru persoane fizice";

c) "Decizie de anulare a deciziei privind stabilirea din oficiu a contribuţiei de asigurări sociale pentru persoane fizice".

Muncă, protectie socială, calificări


 


Decizia nr. 37/2016 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la admisibilitatea acţiunii în constatare a raportului de muncă şi a efectelor acestuia pentru recunoaşterea jurisdicţională a tuturor drepturilor legale derivând din desfăşurarea raporturilor de muncă (raporturi încetate anterior sesizării instanţei), pentru persoana fizică care a prestat muncă pentru şi sub autoritatea celeilalte părţi, în ipoteza neîndeplinirii de către părţi a obligaţiei de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – ÎCCJ, Monitorul Oficial, Partea I nr. 114 din 10.02.2017.


În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 57 alin. (5) şi (6) din Codul muncii, combinat cu art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011, art. 35 din Codul de procedură civilă şi art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, în ipoteza neîndeplinirii de către părţi a obligaţiei de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, persoana fizică care a prestat muncă pentru şi sub autoritatea celeilalte părţi are deschisă calea acţiunii în constatarea raportului de muncă şi a efectelor acestuia şi în situaţia în care respectivul raport de muncă a încetat anterior sesizării instanţei.

Diverse

Decizia nr. 16/2016 privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa cu privire la "interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1, art. 278 alin. (2) şi art. 231 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), raportat la prevederile Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 393/2004) şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 188/1999), în legătură cu unele aspecte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – ÎCCJ, Monitorul Oficial, Partea I nr. 110 din 09.02.2017

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilorart. 1, art. 231 şi art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

Prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.

joi, 9 februarie 2017

Conturile bancare constituite in garantie si insolventa

Thaddeus Lim, unsplash
In cazul C-156/15 (Private Equity Insurance Group SIA ("SIA") v Swedbank AS)  Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat o hotărâre importantă privind aplicarea procedurilor de insolvență raportat la conturile bancare constituite in garanție.

Curtea a apreciat că asupra acestor conturi beneficiarul garanției poate invoca preferința sa față în cazul procedurilor de insolvență numai dacă sunt îndeplinite două condiții

  1. titularul contului nu are dreptul de a dispune de sumele din cont;
  2. beneficiarul garanției invocă preferința sa numai în limita sumelor aflate în cont la data deschiderii procedurii de insolvență.
Curtea a făcut aplicarea Directivei Europene 2002/47 în acest caz.

miercuri, 8 februarie 2017

Semnal 08.02.2017

Claudio Testa, unsplash
Proprietate imobiliara

Decizia nr. 42/2016 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 4 teza I din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 3 pct. 6 din acelaşi act normativ, art. 27 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ICCJ, Monitorul Oficial, Partea I nr. 105 din 07.02.2017

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 4 teza I din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 3 pct. 6 din acelaşi act normativ, art. 27 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, stabileşte că:

În situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, iar cererea de reconstituire formulată în temeiul legilor fondului funciar nu a fost soluţionată prin emiterea titlului de proprietate sau de despăgubire în beneficiul titularului originar, al moştenitorilor acestuia sau al terţului dobânditor până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cesionarul, ca persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, are dreptul exclusiv la măsura reparatorie prevăzută de noua lege de reparaţie constând în compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Diverse
Decizia nr. 19/2016 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov referitor la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 457 din Codul de procedură civilă - soluţia instanţei de control judiciar în ipoteza în care partea exercită o cale de atac greşită, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, ICCJ, Monitorul Oficial, Partea I nr. 103 din 06.02.2017
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 4 teza I din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 3 pct. 6 din acelaşi act normativ, art. 27 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, stabileşte că:
În situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, iar cererea de reconstituire formulată în temeiul legilor fondului funciar nu a fost soluţionată prin emiterea titlului de proprietate sau de despăgubire în beneficiul titularului originar, al moştenitorilor acestuia sau al terţului dobânditor până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cesionarul, ca persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, are dreptul exclusiv la măsura reparatorie prevăzută de noua lege de reparaţie constând în compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile art. 457 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate.
În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din Codul de procedură civilă.


Ca urmare, recalificarea căii de atac în condiţiile art. 457 alin. (4) din Codul de procedură civilă poate fi dispusă numai atunci când partea a exercitat o cale de atac greşită, ca efect al menţiunii inexacte sau lipsei menţiunii din hotărârea atacată, cu privire la calea de atac ce trebuie exercitată, pentru că numai atunci este justificată din punct de vedere procedural curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac prevăzute de lege.
Aceasta înseamnă că dacă partea îşi denumeşte greşit calea de atac, deşi aceasta a fost corect indicată de către instanţă, devin aplicabile prevederile art. 22 alin. (4) şi art. 152 din Codul de procedură civilă, ca normă de drept comun.
Într-o asemenea situaţie, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac va proceda la calificarea acesteia, conform acestor din urmă dispoziţii, fără însă, ca urmare a acestei calificări, să curgă un nou termen pentru declararea, respectiv motivarea căii de atac prevăzute de lege, neexistând un temei juridic pentru repunerea în termen. Altfel spus, recalificarea căii de atac prevăzută de art. 457 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu se confundă cu instituţia juridică a calificării cererii, astfel cum este reglementată de art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din Codul de procedură civilă.
În măsura în care cererea nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege sau partea insistă în denumirea dată iniţial căii de atac, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
În final, pentru o mai bună determinare a întinderii efectelor acestei decizii este utilă evidenţierea terminologiei folosite de legiuitor în cuprinsul art. 457 din Codul de procedură civilă, sub aspectul distincţiei dintre calea de atac "neprevăzută de lege" şi calea de atac "prevăzută de lege".
Astfel, în prima teză a alin. (3) al acestui articol se regăseşte sintagma calea de atac "neprevăzută de lege", în contextul exercitării unei asemenea căi de atac de către parte în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii, sintagmă care este opusă în ultima teză a aceluiaşi alineat sintagmei calea de atac "prevăzută de lege", care, de altfel, se regăseşte în fiecare dintre alineatele art. 457 din Codul de procedură civilă intitulat "Legalitatea căii de atac".

Punând în opoziţie aceste expresii rezultă înţelesul dat de legiuitor sintagmei calea de atac "neprevăzută de lege" ca fiind atât o cale de atac inexistentă, dar şi o cale de atac care poartă o denumire diferită de cea prevăzută expres de lege (cu posibile consecinţe asupra conţinutului cererii). Formularea unei astfel de căi de atac poate fi determinată, pe de o parte, de menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii, dar şi, pe de altă parte, cum este cazul de faţă, de considerente ce ţin exclusiv de comportamentul procesual al părţii. 

luni, 6 februarie 2017

Fratii Micula mai asteapta in fata instantelor britanice

Evan Dennis, unsplash
Dupa cum stiti, cazul fiind deja celebru, fratii Micula au castigat impotriva Statului roman un proces in fata ICSID, pentru faptul ca le-au fost retrase facilitatile fiscale legate de investitiile pe care le-au facut in Romania.
Insa au probleme in a pune hotararea in aplicare. Dupa cum stiti, competenta ICSID de a solutiona litigii este extrem de contestata in Europa fiind unul dintre punctele care au condus la blocarea negocierilor tratatului de liber schimb dintre USA si Uniunea Europeana.
High Court of England and Wales  a fost sesizata cu o cerere de executare a hotararii arbitrale pronuntate de ICSID impotriva Statului roman. Curtea britanica, solutionand o cerere din 20 ianuarie 2017 a Statului Roman,  urmand regulile Uniunii Europene, desi dupa Brexit multi se asteptau la o atitudine mai permisiva, a suspendat executarea asteptand ca Curtea de Justitie a Uniunii Europene sa se pronunte asupra legalitatii executarii unei astfel de hotarari.
Hotararea este de maxim interes deoarece tratatul care reglementeaza arbitrajul ICSID spune ca hotararile arbitrale emise de ICSID nu pot fi atacate decat conform regulilor stabilite de acel tratat. Judecatorul britanic insa a afirmat ca indiferent de ce spune tratatul ICSID orice hotarare care se executa pe teritoriul Uniunii Europene da dreptul partilor sa se adreseze Curtii de Justitie a Uniunii Europene, prin urmare hotararile arbitrale ICSID nu pot fi exceptate de la aplicarea dreptului Uniunii Europene.