vineri, 17 decembrie 2010

Practică judiciară. Contract de leasing. Confuzia calităţii de finanţator şi furnizor în aceeaşi persoană. Consecinţă în planul răspunderii pentru viciile bunului

Secţia comercială a Înaltei Cuţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr.2477/2005

Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 1999 reclamanta SC M SA  Galaţi a chemat în judecată pârâtele DAR SA Craiova şi SC DES SRL Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de leasing nr.14394 din 3 februarie 1999 al autoturismului R şi să restituie avansul şi ratele achitate în valoare de 263.968.816 lei iar pârâta S.C. DES SRL să fie obligată la daune echivalente aceleiaşi sume şi orice alte sume la care ar putea fi obligată reclamanta faţă de SC DAR motivat de defecţiunile apărute în exploatare, a căror cauză şi remediere nu au fost găsite şi care reprezintă vicii ascunse.
Prin sentinţă nr. 334 din 9 martie 2000 Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. DES SRL. S-a admis acţiunea şi s-a dispus rezilierea contractului de leasing cu consecinţa obligării pârâtei SC DAR la restituirea sumei de 263.967.816 lei şi s-a respins totodată acţiunea faţă de pârâta DES SRL.
Pentru a hotărâ astfel instanţa de fond a reţinut că  pârâta nu şi-a respectat obligaţia contractuală de a pune la dispoziţia reclamantei autoturismul în stare de funcţionare, acesta prezentând vicii ascunse care îl fac necorespunzător scopului pentru care a fost închiriat.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel SC DAR invocând nelegalitatea şi netemeinicia.
Prin decizia nr.143 din 30 martie 2003 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea şedinţei Camerei de Consiliu de la 28 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova- secţia comercială a admis apelul S.C. DAR S.A. Craiova a schimbat sentinţa civilă criticată în sensul admiterii în parte a acţiunii S.C. M S.A. faţă de S.C. DAR şi a dispus rezilierea contractului de leasing. A respins cererea de restituire a sumei  rate de leasing şi a menţinut restul dispoziţiilor.
În motivarea soluţiei date instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit concluziilor raportului de expertiză, fiind vorba de defecţiuni de motor inclusiv sistemul de direcţie pune în pericol însăşi siguranţa în trafic a autoturismului, acesta neputând fi folosit în scopul pentru care a fost închiriat, fapt ce impune rezilierea contractului de leasing.
S-a respins cererea privind restituirea ratelor, având în vedere natura juridică mixtă a contractului de leasing (de locaţiune şi vânzare cumpărare) de definiţia contractului de leasing rezultată din Legea nr.99/1999 şi de faptul că ratele respectiv redevenţele lunare reprezintă contravaloarea folosinţei bunului rezilierea avînd efecte numai pentru viitor.
În motivarea respingerii acţiunii faţă de SC DES SRL s-a reţinut că defecţiunile constatate nu sunt consecinţa montării sistemului de alarmă, acesta fiind de bună calitate şi nu perturbă buna funcţionare a instalaţiei electrice.
Au declarat recurs atât reclamanta S.C. M SA Galaţi şi S.C. DAR SA.
SC M SA Galaţi, critică soluţia instanţei de apel invocînd dispoziţiile art 304 pct. 9 C.pr.civ.
Se susţine că în operaţiunea de leasing aşa cum este descrisă prin OG nr.51/1997 cu modificările ulterioare implică trei persoane respectiv finanţatorul care pune la dispoziţie mijloacele financiare pentru achiziţionarea bunului, şi care exercită nuda proprietate asupra acestuia, utilizatorul persoana interesată în achiziţionarea bunului şi furnizorul, cel care vinde bunul.
Instanţa de apel a omis faptul că în speţă finanţatorul se confundă cu furnizorul bunului respectiv care răspunde de calitatea necorespunzătoare a bunului urmând a întoarce preţul.
Recursul S.C. M S.A. este fondat.
Definiţia dată operaţiunilor de leasing de către OG 51/1997  cu modificările ulterioare priveşte acele raporturi juridice comerciale prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul ori de a înceta raporturile contractuale.
Contractele de leasing presupun asumarea de către părţi a unor drepturi şi obligaţii specifice.
În speţă, contractul încheiat are o particularitate prevăzută de Legea (sic!) nr . 5171997 şi anume locatorul întruneşte şi calitatea de furnizor respectiv vânzător al bunului cu toate consecinţele ce decurg din această situaţie.
Aşa cum rezultă din probele administrate cauzei, S.A. DAR  nu şi-a respectat obligaţiile asumate, furnizînd un bun necorespunzător cu vicii ascunse.
Ori potrivit art.12 din Legea 51/1997 şi art.1352 şi 1355 Cod civil, utilizatorul are o acţiune directă împotriva furnizorului pentru toate plângerile privind calitatea, starea tehnică a bunului.
În speţă, acţiunea a fost fundamentată pe relaţia dintre furnizor şi utilizator unde furnizorul răspunde ca orice vânzător având obligaţia de a întoarce preţul.
Această particularitate nu a fost sesizată de instanţa de apel, care dispunînd rezilierea contractului nu a dispus şi restituirea preţului, urmare a garanţiei contra viciilor lucrului vândut în baza art 1352 şi 1355 Cod civil, hotărârea fiind dată cu încălcarea legii.
Cu privire la recursul S.C. DAR  se reţine ca nejustificate criticile formulate.
Atât expertiza cât şi celelalte probe administrate conduc la concluzia că viciile au preexistat momentului preluării bunului de utilizator şi prezintă gravitate în sensul că este impropriu, fiind un pericol în circulaţie astfel că la acţiunea beneficiarului justificat s-a dispus rezilierea contractului.

Pentru aceste motive, în numele legii decide:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. DAR SA Craiova împotriva deciziei nr.143 din 30 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova..
Admite recursul declarat de S.C. M SA Galaţi împotriva aceleaşi decizii.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că admite şi cererea de restituire a sumelor reprezentînd rate de leasing, în sumă de 263.968.816 lei ce urmează a fi plătită către S.C. M SA.
Dosar 10539/2004

Comentariu.


Contractul de leasing, conform definiţiei legale din art.1 din OG nr. 51/1997 este acel contract prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.

De regulă, în această operaţiune bunul care face obiectul contractului este procurat de la un terţ – furnizorul – fiind considerat de natura contractului de leasing ca locatorul/furnizorul să se oblige prin contract să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, în condiţiile expres formulate de către acesta. (OG nr.51/1997 art.9 lit.b)

În mod general , în operaţiunea de leasing , aşa cum este descrisă prin OG nr. 51/1997 cu modificările ulterioare, implica trei persoane: finanţatorul care pune la dispoziţie mijloacele financiare pentru achiziţionarea bunului şi care exercită nuda proprietate asupra acestuia, utilizatorul persoana interesată de achiziţionarea bunului în cadrul operaţiunii de leasing, şi furnizorul cel care vinde respectivul bun.

În ce priveşte relaţia dintre finanţator şi utilizator , parţile din cadrul contractului de leasing,  contractul este unul cu executare succesivă, finanţatorul punînd la dispoziţi utilizatorului bunul spre folosinţă , împreuna, de cele mai multe ori, cu o promisiune fermă de vânzare. În acest raport contractual, desigur, finanţatorul nu răspunde pentru livrarea , sau calitatea bunului livrat. (OG nr.51/1997 art. 14 alin.2)

Însă, nu este exclusă situaţia, în care finanţatorul este în acelaşi timp şi furnizorul bunului.

În această situaţie este inechitabil ca finanţatorul să se prevaleze de dispoziţia din O.G nr.51/1997 art.14 alin.2 cu privire la excluderea răspunderii sale faţă de calitatea bunului livrat, substrăgîndu-se astfel de la răspunderea care îi revine ca furnizor al bunului.

Art.12 lit. a din OG 51/1997 prevede ca utilizatorul are o acţiune directă împotriva furnizorului pentru toate plângerile privind calitatea , starea tehnică a bunului.

Prin decizia de faţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionează o problemă fundamentală pentru situaţia în care calitatea de finanţator se confundă cu cea de furnizor în aceeaşi persoană parte în contractul de leasing, şi anume că finanţatorul-furnizor răspunde pentru viciile bunului livrat, în temeiul relaţiei furnizor -utlizator , unde furnizorul răspunde ca orice vânzator de bunuri ,şi are evident obligaţia de a întoarce preţul în condiţiile rezoluţiunii contractului, iar utilizatorul se îndreaptăîimpotriva furnizorului în calitatea sa de beneficiar al bunului, conform principiilor din art 1352 şi 1355 C.civ., raportat laacţiunea directă conferită utilizatorului prin dispoziţia art.12 lit.a din OG nr.51/1997.

Confuzia in aceeasi persoana a dublei calitati de furnizor si finantator nu trebuie sa induca in eraore instanta asupra naturii reale a raspunderii care opereaxza in speta: este raspunderea furnizorului care a pus la dispozitie un bun neconform calitativ si in consecinta in conditiile desfiintarii contractului pentru aceste vicii trebuie sa intoarca pretul primit.

Niciun comentariu: