Treceți la conținutul principal

Caracterul de act normativ al hotărârilor arbitrale emise în temeiul art.131 indice 2 din legea nr.8/1996

În cadrul art.1312 din legea nr.8/1996 este reglementat o categorie specială de arbitraj, a cărui soluţie este cuprinsă într-o hotărâre arbitrală. Art.1312 din legea nr.8/1996 reglementează procedura, denumită arbitraj, prin care se stabilesc metodologiile conform cărora utilizatorii de opere plătesc către Organisele de gestiune colectivă a drepturilor de autor remuneraţia cuvenită în acele situaţii în care drepturile patrimoniale aferente exploatării drepturilor de autor sunt gestionate colectiv.Problema practică a posibilităţii punerii în executare a acestui gen special de hotărâre arbitrală deschide însă o discuţie privind natura juridică a acestui act.

Pentru caracterul de hotărâre arbitrală executorie se pot reţine unele argumente.

Denumirea înseşi de hotărâre arbitrală ne trimite la un act emis în urma unei proceduri jurisdicţionale la care, este implicit şi caracterul executoriu.

Mai mult, se poate reţine că hotararea arbitrala dată în acest caz este executorie deoarece în Legea 8/1996 se prevede ca hotărârea arbitrala este executorie de drept (art.1312 alin.9 din Legea nr.8/1996).

Totuşi examinarea atentă a instituţiei juridice că instituţia arbitrajului special reglementat de art.1312 din legea nr.8/1996 are un caracter diferit, care exclude caracterul executoriu al hotărârilor emise în acest context, aceste hotărâri fiind adevărate acte normative şi nu acte exceutorii.

În primul rând, distincţia între actul normativ şi actul individual este caracterul de generalitate şi impersonalitate şi în nici un caz declararea actului ca executoriu de drept nu oferă vreun indiciu asupra caracterului de act normativ sau nu.

Executorialitatea este o caracteristică care aparţine şi actelor normative.

Cităm din Constituţia României

Art. 108: Actele Guvernului
....(2)Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
....
4)Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

Sau cităm din legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Art.10 (3)Ordonanţele şi hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de primul-ministru şi contrasemnate de miniştrii care au obligaţia să le pună în executare.

Astfel noţiunea de executorialitate este o caracteristică care aparţine şi actelor normative, deci nu poate constitui în nici un caz un criteriu care să ne convingă că într-adevăr ne aflăm în faţa unui act executoriu.

De fapt, Legea 8/1996 foloseşte o terminologie confuză, nefericit aleasă, faţă de realitatea juridicăpe acre o exprimă.

Conform mecanismelor reglementate de această Lege (art.130 şi urmatoarele) metodologiile în baza cărora se stabilesc regulile prin care se asigură plata remuneraţiei drepturilor de autor către organismele de gestiune colectiva a drepturilor de autor de către utilizatorii acestor drepturi sunt negociate de către reprezentanţii celor două categorii implicate (organisme de gestiune colectiva si utilizatori).
Astfel aceste metodologii sunt acte normative de un tip aparte, negociate, dar nu unice in peisajul nostru juridic ( a se vedea foarte binecunoscutul Contract Colectiv de Munca- a se vedea teroria contractului normativ).

Legea nr.8/1996 art.131 2   prevede şi soluţia pentru cazul de eşec al negocierii (din nefericire situaţia cea mai des întâlnită), şi anume apelul la un arbitraj. În ciuda terminologiei înşelătoare (arbitraj, hotărâre arbitrală, executorie) este absolut clar că scopul acestei proceduri este aprobarea unor metodologii (Legea nr.8/1996 art.131 2  alin.8) adică a unui act normativ. Astfel este absolut clar că această procedură de adoptare a actului normativ, chiar dacă este numită impropriu arbitraj, nu are ca scop şi nu dispune nimic cu privire la raporturi juridice concrete dintre părţi, aşa cum o face o hotărâre judecătorească sau o hotărâre arbitrală în înţelesul comun al Codului de procedură civilă, ci doar stabileşte o serie de norme în funcţie şi pe tiparul cărora se vor stabili raporturi juridice concrete între părţi.  Iar actul normativ nu este niciodată titlu executoriu el însuşi deoarece nu stabileşte drepturi şi obligaţii într-un raport juridic concret, ci drepturi şi obligaţii generale. Normele nu sunt niciodată executorii ele însele. 
Titlu reprezentat de o hotărâre arbitrală emisă în urma arbitrajului reglementat de Legea nr.8/1996 alin. 1312  nu este, astfel,  un titlu executoriu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dizolvare SRL (5) - Dizolvare fara lichidator. Model hotarare lichidare si repartizare

Dupa ce s-a hotarat dizolvarea se fac, sub răspunderea administratorului şi contabilului societăţii documentele de lichidare
-       Inventarierea  şi evaluarea elementelor de  natura activelor, datoriilor  şi capitalurilor proprii ale societăţilor comerciale care urmează  să se lichideze  şi înregistrarea rezultatelor inventarierii şi ale evaluării efectuate cu această ocazie;-  Întocmirea situaţiilor financiare anuale, în formatul prevăzut de reglementările contabile aplicabile; -       Achitarea datoriilor societăţii comerciale către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, precum  şi a celorlalte obligaţii sociale către alte fonduri, salariaţi şi alţi terţi;-       Stabilirea rezultatului lichidării (profit sau pierdere), întocmindu-se contul de profit şi pierdere în formatul prevăzut de reglementările contabile aplicabile;    Se obţin  documentele de la finanţe care atestă că s-au plătit toate datoriile, către stat. Eventual alte documente de plată a datoriilor cătr…

Model decizie avertisment scris

Protecția datelor personale pentru toți

Pentru cei interesați de problematica protecției datelor personale -GDPR, am scris această carte, apărută în format electronic.

O puteți achiziționa aici.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) art. 8 din Convenție garantează respectarea dreptului de viață privată, familie, a domiciliului și a corespondenței. In baza acestei dispoziții Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărâri în legătură cu protecția datelor personale în cazuri în care s-au strîns informații despre viața personală a unei persoane ( cazul Leander contra Suediei http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57519)  în cazul interceptării comunicațiilor electronice și telefonice (cazul Klass contra Germaniei http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57510) supravegherea la locul de muncă (cazul Copland contra Regatului Unit http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=002-2765) utilizarea de sisteme CCTV (Peck contra Regatului Unit) protejarea imaginii unei persoane (cazul Von Hannover contra Germaniei http://hudoc.echr.co…