joi, 20 iunie 2013

Desfacere contract de munca - motivarea deciziei (2)

CURTEA DE  A P E L   B U C U R E Ş T I
SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr(...) (Număr în format vechi 840/2009)


DECIZIA CIVILĂ NR.5110/R

Şedinţa publică de la 13.07.2009
Completul compus din:
PREŞEDINTE – (...) (...) (...)
JUDECĂTOR – (...) (...) A
JUDECĂTOR – (...) (...) E.
GREFIER – J. S. N.


Pe rol judecarea cauzei recursurilor formulate de recurenta (...) T. J. (...) şi recurentul N. J. împotriva sentinţei civile nr.7247/20.11.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), având ca obiect – contestaţie decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 06.07.2009 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 13.07.2009, hotărând următoarele: 

C U R T E A

         Prin cererea înregistrata  la data de 07.08.2008 pe rolul  T r i b u n a l u l u i   B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale  sub nr(...), contestatorul N. J. a solicitat in contradictoriu cu intimata (...) T. J. (...) sa se dispună anularea deciziei nr.32/014.07.2008 emisa de aceasta, obligarea intimatei la plata sumei de 58.000 lei cu titlu de despăgubire reprezentând salariul datorat de angajator pentru o perioada de 1 an de zile pana la data împlinirii condiţiilor de pensionare, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral, cu cheltuieli de judecata.
         Prin sentinţa civilă nr.7247/20.11.2008 pronunţată în dosarul nr(...),  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale  a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul N. J. în contradictoriu cu intimata (...) T. J. (...) ; a anulat decizia nr.32/14.07.2008 emisă de intimată; a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la pronunţarea  hotărârii - 20.11.2008, a respins celelalte cereri ca nefondate; a respins cererea privind cheltuielile de judecată formulată de contestator ca nefondată.
         Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că ca intre contestator si intimata exista raporturi juridice de drept al muncii, contestatorul ocupând postul de director adjunct.
           Prin decizia nr. 32/14.07.2008 intimata a stabilit incepand cu aceeaşi data încetarea contractului sau de munca, motivul indicat fiind desfiinţarea portului determinata de diminuarea volumului producţiei si de necesitatea limitării cheltuielilor cu forţa de munca, in condiţiile scăderii comenzilor si a contractelor pe anul in curs si a imposibilităţii menţinerii unui aparat tehnic de conducere supradimensionat. S-a mai precizat ca societatea nu dispunea de locuri vacante compatibile cu pregătirea sa profesionala.
            Pe fond, prima instanţa a constatat că decizia indeplineste condiţiile de forma impusa de lege, cuprinzând menţiunile prev. de art. 74  C o d u l   m u n c i i. Angajatorul a comunicat salariatului ca nu exista locuri de munca disponibile compatibile cu pregătirea sa profesionala, aceasta cerinţa rezultând din aplicarea corespunzătoare a art. 64  C o d u l   m u n c i i, la care art. 74 lit d face in mod expres trimitere, astfel incat si acest motiv de nulitate este nefondat.
          Momentul de la care decizia produce efecte nu este un motiv de nulitate, ci o imprejurare ulterioara emiterii acesteia.
         Modul de calcul al plaţilor compensatorii, al zilelor de concediu  neefectuate nu sunt menţiuni obligatorii ale deciziei de concediere, astfel incat nu pot atrage nevalabilitatea acesteia.
          Potrivit art 65  C o d u l   m u n c i i, "concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, dintre cele prevăzute la alin. (1)".
         Considera prima instanta ca apărările contestatorului sub acest aspect sunt intemeiate. Astfel, din procesul verbal al şedinţei Consiliului de administraţie din data de 22 mai 2008, reţine ca s-a avut in vedere următoarele: asigurarea creşterii salariale in anul 2008 cu 30% G. de anul 2007, realizabila in 2 etape, valoarea de producţie realizata pe primele 4 luni ale anului 2008, finalizarea şantierului Centrul informatic BRD in luna februarie 2008, raportul dintre personalul muncitor si personalul de conducere. Diminuarea producţiei G. de anul 2007 a făcut ca majorările salariale sa devină mai greu de suportat, se mai arata in procesul verbal mai sus menţionat, iar aparatul tehnic este supradimensionat G. de numărul de muncitori direct productivi, astfel incat se impune reducerea cheltuielilor de salarizare cu prima categorie de personal. Printre propunerile care au fost făcute in vederea imbunatatirii situaţiei, a fost reţinuta desfiinţarea unor locuri de munca.
           Constata tribunalul ca justificările enumerate in procesul verbal din 22 mai 2008 nu pot reprezenta o cauza reala si serioasa a reorganizării , asa cum impune art. 65 alin 2  C o d u l   m u n c i i.
          Angajatorul invoca in motivarea reorganizării indeplinirea unor obligaţii contractuale asumate G. de salariaţii T., si anume majorările salariale, sau mai exact, imposibilitatea îndeplinirii acestor obligaţii, acesta fiind principalul aspect pe care s-a pus accentul in discutarea reorganizării, asa cum reiese din cuprinsul procesului verbal.
           Existenta unui aparat tehnic de conducere supradimensionat a fost de asemenea raportata la cheltuielile necesare pentru salarizarea acestei categorii de personal, iar nu in scopul unei reale restructurări a acesteia pentru eficientizarea acitivitatii. De altfel, reducerea nu este semnificativa in raport cu personalul muncitor direct productiv, asa cum susţine intimata, compararea celor doua procente fiind edificatoare in acest sens.
          In cuprinsul deciziei, tribunalul constata ca nu se menţionează toate cauzele care au fost avute in vedere de consiliul de administraţie si care au fost cele reale.
          G. de acestea, s-a apreciat de catre prima instanta ca nu sunt indeplinite condiţiile art. 65 alin 2  C o d u l   m u n c i i, decizia fiind nula.
          In baza art. 76 si art. 78 alin 1  C o d u l   m u n c i i, a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celalate drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii si pana la data pronunţării hotărârii.
         In privinţa cererii de plata a sumei de 58.000 lei pana la data pensionarii, o apreciaza nefondata, deoarece plata drepturilor salariale este datorata numai in baza raporturilor de munca, in speţa acestea nemaiexistand pentru viitor, contestatorul nesolicitand reintegrarea si devenind salariatul altui angajator. Nu exista vreun temei pentru plata acestor drepturi salariale pentru perioada menţionata de contestator.
          In legătura cu despăgubirile pentru prejudiciul moral, constata tribunalul ca, potrivit art. 269 alin 1  C o d u l   m u n c i i, salariatul poate solicita obligarea angajatorului si acoperirea prejudiciului de natura morala pe care l-a suferit din cauza conduitei culpabile a angajatorului. Contestatorul nu a făcut dovada acestui prejudiciu de ordin moral, iar anularea deciziei reprezintă restabilirea legalităţii si o reparaţie rezonabila pentru contestator.
         În termen legal, împotriva acestei sentinţe au formulat recurs motivat ambele părţi.
          Recurenta-intimată  (...) T. J. (...), critică sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie :
         Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art.304 pct.7 C.pr.civ.).
         Astfel, în considerentele hotărârii instanţa reţine că "tribunalul a reunit cu fondul această excepţie" şi de asemenea că "pentru aceste considerente, se va respinge excepţia prematurităţii ca neîntemeiată şi se va admite în parte contestaţia..."
         Având în vedere că în cauză nici partea interesată nici instanţa din oficiu nu a ridicat excepţia prematurităţii, este evidentă confuzia în care se află instanţa.
           Nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că sucursala ar fi obţinut profit pe anul 2008; înscrisul prezentat de contestator şi intitulat "profit" nu emană de la societate, nu este semnat sau ştampilat, neavând astfel nicio valoare probatorie.
          Dar, chiar şi în situaţia în care s-ar fi făcut o dovadă în acest sens, aspectul este irelevant în condiţiile în care realizarea profitului este condiţia esenţială pentru existenţa şi funcţionarea unei societăţi comerciale, iar măsura luată de conducerea societăţii, de desfiinţare a unor posturi de conducere care nu îşi mai găseau justificarea, a urmărit acelaşi scop: rentabilizarea activităţii de producţie, micşorarea costurilor de producţie şi deci creşterea profitului.
          Mai arată contestatorul că, după concedierea sa, unitatea a dispus majorarea salariilor, fapte ce ar acredita ideea că "necesitatea limitării cheltuielilor cu forţa de muncă nu a fost cauza reală a
desfiinţării locului de muncă".
         Susţinerea este nejustificată, deoarece, aşa cum reiese din analiza efectuată de Consiliul de adminisţraţie al societăţii, posturile în discuţie - între care şi cel ocupat de contestator -nu îşi mai găseau justificare  în condiţiile în care sucursala realizase, în primele 4 luni ale anului, o valoare de producţie mult inferioară celei planificate, care nu mai acoperea cheltuielile de producţie.
         Necesitatea de limitare a cheltuielilor cu forţa de muncă, sesizată de conducerea societăţii, nu a avut în vedere o limitare a cheltuielilor salariale în general, ci o limitare a cheltuielilor salariale aferente personalului tehnic de conducere a sucursalei, supradimensionat în raport cu numărul muncitorilor direct productivi.
         Prin desfiinţarea unor posturi de conducere din cadrul sucursalei - între care şi cel de director adjunct  ocupat de contestator - cheltuielile salariale ale sucursalei s-au diminuat cu 9,26% şi s-a realizat totodată optimizarea raportului dintre personalul tehnic de conducere şi personalul muncitor direct productiv.
          Un alt motiv invocat de contestator a fost acela că a fost multă vreme angajatul societăţii, timp în care nu a înregistrat abateri disciplinare.     
          Susţinerea referitoare la conduita contestatorului nu are nicio relevanţă în cauză, desfacerea contractului individual de muncă în condiţiile art. 65(1) din  C o d u l   m u n c i i, nefiind o măsură disciplinară, ci o măsură determinată de motive ce nu ţin de persoana salariatului.
           Instanţa face o greşită interpretare a dispoziţiilor art.65(2) din  C o d u l   m u n c i i, apreciind în mod eronat motivele care au stat la baza măsurii dispuse de unitate şi pronunţând astfel o hotărâre netemeinică.
           Interpretarea pe care instanţa o dă motivelor avute în vedere de societate la luarea măsurii este incorectă şi neconformă cu situaţia de fapt.
           Astfel, conform procesului verbal al şedinţei din 22.05.2008 a Consiliului de administraţie, s-a propus şi aprobat desfiinţarea unor posturi, printre care şi cel ocupat de contestator (director adjunct sucursală) în scopul reducerii cheltuielilor salariale aferente personalului de conducere al sucursalei şi eficientizării activităţii sucursalei prin optimizarea raportului dintre personalul muncitor direct productiv şi personalul tehnic de conducere al acesteia. S-a apreciat astfel că postul ocupat de contestator, încă un post de director adjunct sucursală, precum şi un post de şef de şantier nu se mai justifică, întrucât:
          Sucursala a realizat o valoare de producţie medie lunară mult inferioară celei planificate conform E. de Venituri şi Cheltuieli pe anul 2008, sucursala trebuia să realizeze pe primul trimestru al anului 2008 o producţie de 1.650.000 lei /lună; în fapt sucursala a realizat o producţie medie lunară de 1.182.811 lei/lună, ceea ce reprezenta o producţie cu 100.078 lei mai mică decât cea realizată n aceeaşi perioadă a anului 2007 şi cu 467.189 lei mai mică decât cea planificată pentru anul 2008. In acelaşi timp, sucursala avea un aparat de conducere supradimensionat format din 18 cadre de conducere raportate la 107 muncitori direct productivi (a se vedea raportul directorului general şi procesul verbal al şedinţei CA din 22.05.2008).
           În condiţiile nerealizării valorii de producţie planificate şi a diminuării volumului de lucrări -obiectivul Centrul Informatic BRD se finalizase în luna februarie 2008, şantierul fiind desfiinţat -menţinerea acestui aparat de conducere supradimensionat, punea în pericol aplicarea programului de majorări salariale pe anul 2008, program aprobat de conducerea societăţii prin decizia nr. 90 din 3.12.2007; precizeaza recurenta că pentru societate este esenţial să-şi păstreze personalul muncitor direct productiv si acest lucru nu este posibil decât în condiţiile respectării stricte a programului aprobat de majorări salariale, conducerii societăţii revenindu-i obligaţia să ia toate măsurile necesare în vederea realizării acestui obiectiv, în condiţiile creşterii costului vieţii şi al inflaţiei.
         Prin desfiinţarea celor trei posturi de conducere(postul ocupat de contestator, încă un post de director adjunct sucursală şi un post de şef de şantier), s-a realizat o eficientizare a activităţii sucursalei, prin diminuarea fondului de salarii consumat(salariile cumulate aferente celor 3 posturi de conducere reprezintă 9,26% din întregul fond de salarii al sucursalei) şi s-a optimizat, totodată, raportul dintre personalul direct productiv şi cel tehnic de conducere a sucursalei, în sensul că fiecărui cadru de conducere îi revenea 7(7,14) muncitori în loc de 6(5,94) muncitori.
-        Măsura dispusă de conducerea societăţii, de reducere a celor 3 posturi mai sus arătate s-a luat întrucât aceste posturi nu se mai justificau din punct de vedere economic, iar desfiinţarea lor constituia o necesitate. Această măsură corespunde unei nevoi reale de reducere de personal, fundamentată pe necesitatea obiectivă a reorganizării, şi este efectivă, posturile fiind suprimate din structura societăţii, aşa  cum rezultă din organigrama depusă la dosar.
         Recurentul-contestator N. J. critică sentinţa pentru următoarele motive:
         Prima instanta a limitat perioada de acordare a despagubirilor materiale pana la data pronuntarii hotararii, desi art. 76 si 78 din  C o d u l   m u n c i i nu prevad o astfel de limitare. In acest fel, recurentul a fost lipsit de drepturile cuvenite pe perioada cuprinsa intre data pronuntarii hotararii si data ramanerii irevocabile a acesteia.
         In ceea ce priveşte capătul de cerere privind prejudiciul moral, deşi instanţa recunoaşte dreptul reclamantului de a solicita obligarea angajatorului si la acoperirea prejudiciului de natura morala pe care l-a suferit din pricina conduitei culpabile a acestuia, totuşi reţine  ca reclamantul nu a făcut dovada acestui prejudiciu de ordin moral, considerând ca anularea deciziei reprezintă restabilirea legalităţii si o reparaţie rezonabila pentru contestator. Menţioneaza ca nu a solicitat in temeiul art 78 alin 2  C o d u l   m u n c i i si repunerea partilor in situaţia anterioara emiterii actului de concediere, astfel incat luarea deciziei nu poate reprezenta, in niciun caz, o reparaţie rezonabila.
         Aceste prejudiciu are o natura pur psihica si nu poate fi dovedit prin niciun mijloc de proba. Cum ar putea fi probata in instanţa o suferinţa de natura psihica, intelectuala sau interna? Considera ca intocmai precum domeniul psihologiei umane este unul deosebit de greu de descifrat, raportandu-ne pe plan juridic, prejudiciul psihic este unul imposibil de dovedit cu probe materiale. Jurisprudenta de specialitate a adoptat ideea potrivit căreia, întrucât  este vorba de fapte juridice - stricto sensu - orice mijloc de proba este admisibil, inclusiv proba cu martori. Or, din analiza cererii de chemare in judecata reiese in mod clar faptul ca reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu martori, instanţa considerând insa că nu este pertinenta si utila cauzei. In aceste condiţii, motivarea instanţei referitoare la dovedirea prejudiciului nu poate fi reţinuta.
         In recurs s-a administrat proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse la dosar copii de pe contractele individuale de munca incheiate intre (...) T. J. (...) si M. T., E. P., U. J., recurentul N. J., organigramele sucursalelor apartinand (...) T. J. (...), certificatele de inregistrare a sucursalelor in Registrul Comertului, fisa postului directorului tehnic grup santiere, fisa postului directorului  grup santiere, fisa postului sefului de santier, fisa postului directorului general adjunct productie.
         Analizand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
         Recursul declarat de (...) T. J. (...) este fondat, urmand a fi admis, pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
Decizia  de concediere emisa de intimata concretizeaza o masura luata de  angajator   pentru motive ce nu tin de persoana  salariatului si trebuie sa fie  deopotriva legala  si temeinica. Sub  aspectul    conditiilor de  forma,  art 74  din  C o d u l   m u n c i i prevede ca  aceasta trebuie sa contina   in mod  obligatoriu motivele  care determina  concedierea, durata preavizului, criteriile  de stabilire a ordinii de prioritate conform art 70 alin.2 lit d din  C o d u l   m u n c i i, lista  tuturor locurilor de munca  disponibile in unitate si  termenul pe care salariatul l-a avut  la dispozitie pentru a opta pentru ocuparea unui loc de  munca vacant, in conditiile art 64 din  C o d u l   m u n c i i.
Din analiza deciziei contestate in lumina textului de lege susmentionat, Curtea constata ca decizia de concediere cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de lege, astfel cum in mod corect a retinut  si prima instanta, inclusiv mentiunea ca nu exista locuri de munca disponibile, corespunzatoare pregatirii profesionale a contestatorului. Prin urmare, nu se putea acorda acestuia termen sa opteze cf. procedurii prev. de art.64 C.m.
In conformitate cu prevederile art 65 din  C o d u l   m u n c i i, cauza concedierii salariatului trebuie sa  o constituie desfiintarea locului de munca determinată de dificultatile  economice  prin care trece angajatorul, de  transformarile  tehnologice sau de reorganizarea activitatii acestuia,  desfiintare ce  trebuie sa fie efectiva,  reala si  serioasa (art 65  alin.2 din  C o d u l   m u n c i i).
Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand  acesta este suprimat din structura  functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de  functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii; are o cauza reala, cand prezinta  un caracter obiectiv si este  serioasa cand are la baza  studii temeinice  vizând îmbunatatirea activitatii si nu  disimuleaza realitatea.
Din analiza deciziei de concediere, Curtea  constata ca  desfiintarea locului de munca  al  contestatorului se impunea, date fiind dificultatile  economice cu  care se  confrunta  intimata si necesitatea limitarii cheltuielilor cu forta de munca.
S-a facut dovada ca intimata a procedat la o reorganizare a activitatii sale, asa cum rezulta din organigramele depuse la dosar. In conditiile in care postul ocupat de contestator nu mai exista in noua organigrama, concedierea are un caracter efectiv.
Din procesul-verbal incheiat la sedinta Consiliului de administratie din data de 22.05.2008 (fila 53 dosar fond), care a stat la baza emiterii deciziei de concediere, rezulta ca masura este justificata de motive economice reale, si nu disimulate.
Motivele expuse pe larg in cuprinsul acestui proces-verbal si in raportul asupra gradului de incarcare a Grupului de J.atii Montaj la 30.04.2008 (fila 57 dosar fond) sunt de natura sa reprezinta o cauza reala si serioasa a restructurarii, deoarece organizarea corespunzatoare si eficienta este o premisa pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii angajatorului si ii poate permite acestuia sa reuseasca intr-o mai mare masura sa aduca la indeplinire obiectivele avute in vedere la infiintarea sa.  
Nu i se poate impune angajatorului sa mentina aceeasi structura organizatorica indiferent de necesitatile activitatii, de realitatile carora aceasta activitate trebuie sa raspunda .  Angajatorul a suprimat trei posturi de conducere la nivelul Sucursalei Grup J.atii Montaj, pentru a asigura un echilibru intre volumul comenzilor si contractelor inregistrat pentru perioada anterioara concedierii -  in scadere, conform raportului aflat la dosar -  si nivelul cheltuielilor de personal. Pe de alta parte, s-a urmarit in mod real si asigurarea unui echilibru intre numarul posturilor de conducere si numarul posturilor de muncitori direct productivi, obiectiv pe care orice angajator care isi propune realizarea de profit il urmareste in mod constant.
         In consecinta, Curtea constata ca prima instanta a facut o gresita apreciere a dispozitiilor legale incidente cauza, atunci cand a considerat ca decizia de concediere este netemeinica si ca motivele expuse in procesul-verbal din 22 mai 2008  nu ar constitui o cauza reala si serioasa a reorganizarii.
Curtea apreciaza, contrar celor retinute de prima instanta, ca decizia este deopotriva legala si temeinica, urmand a fi mentinuta, iar toate celelalte cereri formulate de contestator, avand un caracter accesoriu, apar ca nefondate.
In baza art. 312 C.proc.civ., se va dispune admiterea recursului paratei, modificarea in parte a sentintei, in sensul respingerii in tot a cererii de chemare in judecata.
Aceleasi considerente expuse mai sus, privind legalitatea si temeinicia deciziei contestate, conduc in mod evident la concluzia ca recursul reclamantului, care vizeaza solutia asupra a doua capete de cerere accesorii – limitarea in timp a perioadei de acordare a daunelor materiale si respingerea daunelor morale – urmeaza a fi respins ca nefondat.
Nu au putut fi retinute sustinerile contestatorului facute in recurs, in sensul ca dupa concedierea sa societatea a procedat la angajarea altor persoane pe functii de conducere, intrucat probele administrate in cauza nu au confirmat aceste sustineri.
Astfel, recurentul contestator a facut parte din Sucursala Grup J.atii Montaj din cadrul (...) T. J. (...). Societatea parata are in structura sa mai multe sucursale, foarte bine conturate si determinate, inregistrate distinct in Registrul Comertului,  cu organigrame  si state de functii proprii. Din certificatele de inregistrare in Registrul Comertului rezulta ca (...) T. J. are urmatoarele sucursale: Grup J.atii Montaj, Transporturi,  Grup industrial pentru productie si prefabricare, T.-Expert, E. J. si Fabrica de P. E., fiecare dintre acestea avand alt obiect principal de activitate, cu cod D. distinct. Prin urmare, pentru a aprecia asupra caracterului real sau disimulat al concedierii contestatorului, trebuie avuta in vedere numai reorganizarea efectuata si eventualele angajari pe functii de conducere realizate numai  la nivelul Sucursalei Grup J.atii Montaj. Or, din contractele de munca depuse la dosar rezulta ca M. T. a fost angajat ca director general adjunct la nivelul societatii mama, iar E. P. a fost angajat ca director al sucursalei T.-Expert, asadar, parata nu a facut anagajari la nivelul sucursalei din care a facut parte contestatorul.
         G. de aceste considerente, recursul reclamantului urmeaza a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :

         Admite recursul declarat de recurenta-intimată (...) T. J. (...) împotriva sentinţei civile nr.7247/20.11.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale  în dosarul nr(...).
         Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge contestaţia ca neîntemeiată.
         Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
         Respinge recursul declarat de recurentul-contestator N. J. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
         IREVOCABILĂ.
         Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2009.

     PREŞEDINTE                 JUDECĂTOR                 JUDECĂTOR
T. H. J.       E. A D.          B. D. E.



                                                                                             GREFIER
                                                                              J. S. N.
Red.: T.
Dact.: Z.G.
2 ex.
27.07.2009
Jud.fond: D.F.
                C.G.D.


Niciun comentariu: