joi, 12 decembrie 2013

Franciza - probleme legate de negocierea contractului

Orice contract este rezultatul unei perioade de negociere de cunoaştere a părţilor, cu atât mai importantă în cazul francizei unde interesul întregii afaceri subzistă într-o cooperare strânsă şi efectivă între părţi. În aceste condiţii legiuitorul s-a preocupat de faza precontractuală instituind anumite reguli care să asigure pe candidatul la franciză de o informare corectă şi completă.

Ordonanţa 52/1997 enumeră cîteva obligaţii care îi revin francizorului de a informa în mod corect pe viitorul beneficiar:
-     experienţa dobândită şi transferabilă;
-     condiţiile financiare ale contractului, respectiv redevenţa iniţială sau taxa de intrare în reţea, redevenţele periodice, redevenţele din publicitate, determinarea tarifelor privind prestările de servicii şi tarifele privind produsele, serviciile şi tehnologiile, în cazul clauzei obligaţiilor contractuale de cumpărare;
-     elementele care permit beneficiarului să facă calculul rezultatului previzionat şi să-şi întocmească planul financiar;
-     obiectivele şi aria exclusivitaţii acordate;
-     durata contractului, condiţiile reînnoirii, rezilierii, cesiunii.(art.3).

Legea franceză  din 31.12.1989 se exprimă în termenii următori:
“Orice persoană care pune la dispoziţia alteia un nume comercial, o marcă sau un însemn de comerţ pretinzând un angajament de exclusivitate pentru exerciţiul activităţii sale, este ţinută înaintea semnării oricărui contract în interesul comun al părţilor de a furniza celeilalte părţi un document cu informaţii sincere care să permită semnarea unui angajament în cuinoştinţă de cauză.”
Interesul beneficiarului este apărat prin informaţiile sincere.( apud Philippe Bessis , Le contrat de franchisage, Paris ,LGDJ,1992)

Aceste prevederi sunt sărace însă în raport cu dificultatea problemei care apare în satisface atât interesul candidatuluin la franciză de a fi cât mai deplin informat, mai ales asupra know-how –ului care este greu sa-I apreciezi valoarea, şi pe de altă parte interesul francizorului de a păstra secretul asupra acestuio know-how, cât şi asupra unor indicatori economici.
Procesul de alegere al partenerului este fundamental deoarece condiţionează viitorul activităţii de franciză.
            Viitorul beneficiar trebuie să ceară o informare completă şi profundă care să cuprindă în principal:
1.Notorietatea mărcii.
2.Importanţa reţelei.
3.Calitatea produselor şi a serviciilor furnizate, cifra de afaceri realizată la diverse puncte de vânzări, rentabilitatea , dispariţia unor puncte de vânzări.
4.Know how, formarea oferită.
5.Publicitate, importanţa sa , costuri, taxele care trebuie suportate .
6.Alte serevicii furnizate în cursul contractului, ajutorul oferit la pornirea afacerii.
7.Cheltuieli, redevenţe.
            O altă opinie insista asupra următoarelor elemente:
-reputaţia francizorului,
-analiza sectorului caracteristic produsului (stabil sau sezonier),
-calitatea şi cantitatea potenţialilor clienţi,
-prestigiul mărcii,
-faza ciclului de viaţă în care se află produsul,
-stadiul cercetării pentru crearea de înlocuitori,
-prevederi legale,
-standarde,
-complexitatea service-ului după vânzare,
-probleme de patentare,
-calitatea personalului francizorului,
-situaţia juridică (procese, falimente),
-terbuie verificate bazele de la care se porneşte în calcularea profitului estimat.

            În evaluarea de catre ambele părţi, ca obiective esenţiale de analizat, americanii au inventat cei cinci M: Men, Materials, Market, Money,Machins. (Michel Jouhannaud  , Le Franchising, Edition Hommes et Techniques, 1974, p.105)

            Practic, această informare se face prin vizite la unităţi pilot, la sucursale , la puncte de vânzări. Se analizează proiectul de contract pus la dispoziţie de către francizor.
Este necesar şi avizul unui expert contabil şi al unui arhitect putându-se aprecia mai bine cheltuielile necesare.
Incorectitudinea informaţiilor sau lipsa lor atrage răspunderea francizorului dincolo de orice intenţii dolozive.
In schimb din  momentul în care aceste informaţii au fost primite beneficiarul nu se mai poate plânge, deci este şi un mijloc de siguranţa pentru francizor pentru a înlătura viitoare neînţelegeriUn document preliminar trebuie s[ fie pus la dispozitia persoanei interesate.

Conţinutul documentului

           
1.Informaţii privind întreprinderea francizorului, mai ales cu privire la vechimea şi experienţa acumulată de reţea.
            Nu poate cuprinde informaţii cu privire la know how.
2.Cu privire la reţea.
            Informaţii cu privire la numărul de beneficiari , localizarea lor.
3.Cu privire la piaţă.
            Starea actuală şi perspectivele acesteia.
4. Cu privire la viitorul contract.
Durată, condiţii de reînnoire,, de reziliere, cesiunea contractului, întindera exclusivităţii.
Din moment ce vărsarea unor sume sunt cerute înaintea semnării contractului în special pentru obţinerea rezervării unei zone, prestaţiile asigurate în contrapartidă pentru aceste sume sunt precizate într-un înscris, ca şi obligaţiile reciproce ale părţilor în caz de ruptură a înţelegerilor.
            Nu există un termen specificat în care să se îndeplineasacă obligaţia de informare.

Selecţia beneficiarului

            Şi în acest domeniu Ordonanţa 52/1997 a prevăzut câteva reguli absolut necesare.
   Publicitatea pentru selecţionarea beneficiarilor trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să nu conţină informaţii eronate.
— Documentele publicitare care prezintă rezultatele financiare previzionate ale unui beneficiar vor trebui să fie obiective şi verificabile.
— Francizorul selecţionează beneficiarul care face dovada competenţelor solicitate, respectiv: calităţi manageriale şi capacitate financiară pentru exploatarea afacerii.
Francizorul, în calitate de iniţiator şi garant al reţelei de franciză, trebuie să vegheze la păstrarea identitaţii şi a reputaţiei reţelei de franciză.(art.14,15,17)
            Pentru ca să urmeze o colaborare efectivă în cadrul contractului este necesară  o selecţie reală a viitorilor beneficiari care vor fi ambasadori ai mărcii, ai produsului, ai metodelor.
            Selecţia trebuie făcută, în interesul ambelor părţi, pe baza unor criterii obiective şi sigure. Francizorul este liber să încheie contractul cu persoana care corespunde calităţilor fixate de el. Acestea trebuie să fie obiective şi nediscriminatorii altfel atentează la libera concurenţă. (Barthelemy Mercadal , Contrats et Droit de l’Entreprise, Ed.a 5-a, Edition Francis Lefebvre, Paris,1997, p.515)
            Viitorul beneficiar, deşi un comerciant independent, prin incompetenţa sau proasta gestiune aduce atingere imaginii mărcii şi identităţii reţelei.
            Caracterul intuitu personae impune o alegere a beneficiarului, în funcţie de calităţile acestuia. In cazul în care beneficiarul vinde afacerea sa ,sau cedează o parte din părţile sociale la un terţ neagreat de către francizor, acesta din urmă este îndreptăţit să rupă contractul.
            Francizorul şi beneficiarul nu se pot cunoaşte decât în urma unui studiu aprofundat al metodelor primului cât şi a competenţelor celui de-al doilea.
            Astfel, practica a pus la punct, în scopul de a face posibilă familiarizarea candidatului la franciză cu reţeaua la care doreşte să adere, un avant -contract de franciză.
            Candidatul va avea astfel ocazia de a lua cunoştinţă de funcţionarea unui centru pilot.
            Pe de altă parte anumite reguli vor apăra secretul know how –ul la care candidatul va avea acces.
Obligaţiile prevăzute în contract pot fi:
1.    Obligaţia de a negocia încheierea unui contract.
2.    Obligaţia de informare şi obligaţia de nonconcurenţă.
Candidatul la franciză va avea acces la anumite informaţii, metode, secrete comerciale, de fabrică. În cazul în care contractul nu se va încheia trebuie să existe siguranţa că acesta nu le va folosi pentru o concurenţă neloială.
3.    Se varsă o sumă garanţie pentru rezervarea unei zone de excluisivitate.
În încheiere este de notat că s-au dezvoltat metode ingenioasă de
integrare a noului beneficiar în reţea.
Astfel este  situaţia de Franchise-corner unde comerciantul acceptă într-o primă ipostază să consacre un colţ al magazinului său distribuţiei produselor francizorului, pentru ca apoi să fie extins la întreg magazinul dacă experienţa îşi arată roadele. (Jean Beauchard , Droit de la distribution et de la consommation, Puf, 1996. P.193)


Niciun comentariu: