miercuri, 8 ianuarie 2014

Drepturile beneficiarului de franciză




În condiţiile în care un comerciant alege să-şi desfăşoare activitatea în cadrul unei reţele de franciză acesta trebui să se aşteptă să exercite o serie de drepturi în raport cu persoana care i-a conferit acea franciză (francizorul)

Concesiunea mărcii

Francizorul trebuie să fie proprietarul mărcii, depusă şi înregistrată la OSIM.
Această concesiune va fi exclusivă, beneficiarul fiind singurul care o va folosi în teritoriul în care activează.
În caz de atingere adusă mărcii, în caz de contrafacere a mărcii de exemplu, beneficiarul va informa imediat pe francizor, însă acestuia din urmă îi revine dreptul de acţiona în calitatea sa de proprietar al mărcii.
            Unele contracte dau dreptul şi beneficiarului să acţioneze pentru apărarea mărcii.[1]
Transmiterea dreptului de folosinţă al însemnelor

Transmiterea însemnelor comerciale este obligatorie. Transmiterea însemnelor se poate face odată cu concesiunea mărcii dacă cele două elemente sunt indisolubil legate.
             În lipsa transmitrii însemnelor contractul va fi imediat rupt , fiind un element esenţial.[2]

Transmiterea know-how –ului

            Acesta permite reiterarea succesului francizorului , prin repetarea metodelor pe care acesta le-a pus la punct.
            Know-how –ul poate fi definit ca  un ansamblu de informaţii practice nebrevetate, rezultate din experienţa cedentului şi testate de către acesta, ansamblu care este secret, substanţial şi identificat.
Secret înseamnă că know-how, în ansamblul sau în configuraţia şi interconectarea precisă a componentelor sale, nu este cunoscut în mod public sau uşor accesibil; această noţiune nu trebuie înţeleasă, într-un sens restrâns, ca fiecare componentă individuală a know-how -ului trebuie să fie total necunoscută sau imposibil de obţinut în afara relaţiilor cu cedentul.
Substanţial înseamnă că know-how -ul include informaţiile care sunt importante pentru vânzarea produselor sau pentru prestarea serviciilor către utilizatorii finali şi, mai ales, pentru modul de prezentare a produselor pentru vânzare, prelucrarea produselor în cadrul prestării de servicii, relaţiile cu clientela şi conducerea administrativă şi financiară; know-how-ul trebuie să-i fie util concesionarului, făcându-l capabil, la data încheierii contractului, să-şi îmbunataţească poziţia concurenţială, mai ales prin îmbunatăţirea rezultatelor sau prin facilitarea accesului pe o nouă piaţă.
Identificat înseamnă ca know-how -ul trebuie să fie descris intr-un mod suficient de complet pentru a permite verificarea îndeplinirii condiţiilor de secret şi de substantialitate; descrierea know-how poate fi făcută în contractul de franciza, într-un document separat sau în orice altă formă adecvată.
Contractul trebuie să specifice în ce condiţii know how-ul tehnic, comercial, administrativ, financiar sau de altă natură va fi transmis.
Se pot prevedea trei momente de transmitere:
1.Înaintea deschiderii megazinului prin acţiunea de instruire –formare  a beneficiarului şi personalului acestuia.
2.La deschiderea şi lansarea magazinului, prin prezenţa a însuşi francizorului care să cosilieze pe beneficiar, precizându-se costul unui astfel de serviciu.
3.După deschidere se transmite în parte prin circulare , note, eventual printr-un buletin de informare; pe de altă parte, printr-o formare permanentă.
Urmează ca un corolar obligaţia de asistenţă permanentă:[3]

Asistenţa permanenetă
           
Reprezintă adaptarea la necesităţile cotidiene a know-how-ului.

Asistenţa normală
Se pot distinge trei momente în care intervine:
1.Înainte de  deschiderea magazinului
            Se furnizează sfaturi în ceea ce priveşte poziţionarea , căutarea punctului de vânzare, comunică un caiet de sarcini privind magazinul beneficiarului, dă sfaturi în ce priveşte publicitatea necesară lansării, furnizează imprimate necesare gestiunii, materiale publicitare.
2. La deschidere
            Este bine să existe o asistenţă totală în primele zile de la deschidere.
3.După deschidere
            Francizorul asigură concepţia publicităţii la nivel naţional şi internaţional, prezintă colecţiile anuale.

Asistenţa excepţională
Exemplul este cazul în care beneficiarul este bolnav o perioadă de timp, şi atunci francizorul poate delega o persoană din personalul său care să-l ajute să conducă buticul, în cazul când se solicită acest lucru.
Punctual îl poate sprijini în recrutarea personalului.
La cerere îi poate furniza asistenţă contabilă.
Acest gen de asistenţă trebuie să rămână punctual pentru ca francizorul să nu se substituie beneficiarului care trebuie să rămână un întreprinzător independent.[4]

Obligaţia de aprovizionare

            Dacă beneficiarul în general este obligat să se aprovizioneze de la francizor şi acesta este obligat la rândul său să asigure o aprovizionare ritmică şi de calitate către beneficiar.
            Deobicei francizorul se află în postura unei întreprinderi mai puternice, faţă de care beneficiarul se poate socoti într-o stare de dependenţă.faţă de aceasta francizorul trebuie să execute clauzele contractuale cu bună credinţă orice abuz îndepărtând scopul francizei de cooperare între parteneri.
            Din păcate Ordonanţa 52/1997 nu oferăn soluţii în ce priveşte stabilirea preţului livrărilor pe care le va face francizorul către beneficiar, calitatea produselor, termene şi condiţii de livrare. În aceste condiţii se vor aplica regulile generale din vânzarea cumpărarea comercială. Pot fi şi alte situaţii în care beneficiarul poate apare ca mandatarul sau comisionarul francizorului. În toate aceste sitaţii trebuie să se găsească metode de determinare a acestor situaţii cât mai obiectiv posibil. Orice modificare în aceste clauze trebuie să se facă numai cu acordul ambilor parteneri.[5]



[1]Philippe Bessis , Le contrat de franchisage, Paris ,LGDJ,1992, p.74-75
[2] ibidem, p.75
[3] ibidem, p.79
[4] ibidem, p.78
[5] Barthelemy Mercadal , Contrats et Droit de l’Entreprise, Ed.a 5-a, Edition Francis Lefebvre, Paris,1997, p.517

Niciun comentariu: