joi, 9 ianuarie 2014

Incetarea contractului de franciza

În cerecetarea cauzelor încetării contractului trebuie să se facă ţinând seama de distincţia dintre cauzele naturale  şi cele contencioase de încetare a contractului.

CAUZELE NATURALE
A.Decesul sau lichidarea
B.Împlinirea termenului contractului
]NCETAREA  CONTRACTULUI PENTRU CULPA UNEI PĂRŢI
Clauza rezolutorie
Rezilierea judiciară
EFECTELE RUPTURII
A.Marca
C.Materialul împrumutat
Efectele pe termen lung
A.Clauza de neconcurenţă
B.Concurenţa neloială a beneficiarului
Repararea prejudiciului
            Pentru a obţine astfel de indemnizaţie trebuie să se probeze, în condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale:


Sunt cele comune tuturor contractelor precum decesul sau lichidarea unuia dintre contractanţi.
Un alt caz este împlinirea termenului contractului.

Contractul este încheiat ţinând seama de personalitatea celui interesat. Dacă acesta dispare este normal ca contractul să fie rupt.Tendinţa actuală este în Europa  sub recomandarea CEE clauzele care prevăd că decesul antrenează automat încetarea acontractului sunt considerate nule. Este preferabil să se prevadă încetarea în cazul în care cei având cauză nu doresc să continue contractul sau nu sunt competenţi să o facă.[1]
            Diferită este ipoteza în care intervine lichidarea judiciară sau redresarea judiciară a unei societăţi care nu permite contractanţilor să rupă contractul dacă judecatorul sindic decide să menţină contractul
            In contracte se prevede deobicei un termen pentru succesori să preia conducerea.

Este de distins între contractele cu durată determinată şi cele cu durată nedeterminată.

1.Contractul cu durată determinată.

            În această ipoteză, împlinirea termenului este prevăzută contractual. La capătul acestuia fiecare parte îşi reia libertatea.
            Consecinţele sunt următoarele:
Pe de o parte, în absenţa unei clauze de reconducţiune tacită şi dacă releţiile contractuale nu continuă, beneficiarul nu are drept de preaviz, deoarece de la încheierea contractului acest termen era cunoscut.
            În cazul în care a existat o astfel de clauză, trebuie să se acorde un preaviz.În lipsa acestei notificări beneficiarul are dreptul de a prelungi contractul.
            Chiar în lipsa unei astfel de clauze, dacă părţile continuă relaţiile contractuale, trebuie considerat că respectivul contract pe durată determinată a fost reînnoit în aceleaşi condiţii.

2. Contractul pe durată nedeterminată

a. Principiul
Este reziliabil din principiu în orice moment de către una dintre părţi.
Părţilele sunt ţinute să respecte un anume preaviz în cazul deciziei de a rupe contractul.

b.Preavizul
            Ordonanţa 52/1997 prevede ca principiu ca părţile să-şi acorde un preaviz în caz de intenţie de încetare a contractului.” Art.6. - (1) Contractul de franciza va respecta urmatoarele principii:
-       termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor specifice francizei;
-       francizorul va înştiinţa pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra intenţiei de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract;
-       în cadrul clauzelor de reziliere, se vor stabili în mod clar circumstanţele care pot să determine o reziliere fără preaviz.”
Francizorul ca şi beneficiarul trebuie să notifice oficial celeilalte părţi intenţia de a pune capăt contractului, respectând un termen care variază în funcţie de durată relaţiilor contractuale de până atunci, de investiţiile făcute, de circumstanţele care caracterizează fiecare relaţie contractuală.
            Principiul de bază este cel al respectării dreptului contractantului care, în mod necesar, trebuie să poată să organizeze în aşa fel în cât să atenueze inconvenientele încetării.
            Abuzul de drept poate să găsească aplicarea în caz de rea credinţă din partea unei părţi.
c. Absenţa preavizului
În lipsa unui preaviz din partea francizorului, acesta datorează reparaţii beneficiarului pentru întreg prejudiciul suferit în domeniul comercial cât şi material, eventual şi moral.
            Revine beneficiarului sarcina de proba fiecare element care demonstrează că prejudiciul suferit este consecinţa lipsei preavizului. Prejudiciul său se analizează în principal prin faptul că pierderea însemnelor comerciale duce la o pierdere de clientelă, şi o scădere a cifrei de afaceri.
            Dacă beneficiarul rupe contractul fără preaviz, francizorul ar putea să ceară despăgubiri şi interese beneficiarului probând prejudiciul său.. Fiecare element al prejudiciului terbuie probat. Se analizează în principal pierderea suferită de francizor în zona concedată, pierdere diverselor vărsăminte şi a redevenţei, eventual de cumpărare a unor bunuri, şi lipsa de reprezentare în zonă.
            Judecătorul de fond, şi într-un caz şi în celălalt va aprecia în mod suveran prejudiciul cauzat.[2]



            Se pot distinge două situaţii:
-Într-un caz, contractul conţine o clauză rezolutorie, este cazul rezoluţiei de plin drept constatată de către judecator.Această reziliere este automată în cazul în care părţile stipulează că nu este nevoie de intervenţia instanţei de judecată..
-Într-un alt caz, fie că contractul nu conţine o clauză rezolutorie, fie că nu a fost pusă în funcţiune, francizorul poate cere rezilierea judiciară. Nu este o reziliere automată


a.Clauza
Trebuie să prevadă în termeni clari că în caz de neîndeplinire de către beneficiar a uneia dintre obligaţiile sale, punere în aplicare a acestei clauze după punerea în întârziere rămasă fără efect într-un anume termen şi prin scrisoare recomandată cu aviz de recepţie care notifică acea neîndeplinire a obligaţiei.
            Francizorul nu trebuie să utilizeze în mod abuziv această clauză, în absenţa unei neîndepliniri reale a obligaţiilor.

b.Cazurile
În general clauza acoperă orice tip de neîndeplinire a obligaţiilor şi prevede un termen în care beneficiarul poate să repare această lipsă.
           
 c.Efectul
În primul rând trebuie ca francizorul să respecte mecanismul şi mai ales să acorde beneficiarului un termen în care să remedieze lipsurile în executarea contractului.
Beneficiarul nu poate să se sustragă efectului automat al clauzei. Contractul va fi reziliat de plin drept iar judecătorul nu poate decât să o constate. Judecătorul nu poate decât să verifice corectitudinea punerii în aplicare a clauzei.
            În anumite cazuri judecătorul poate anula clauze leonine sau ilicite sau în caz de abuz de drept. (ca ex. Clauze legate de un preţ de revânzare impus, sau interzicând revânzarea între membrii reţelei)
            Sigur clauza rezolutorie poate funcţiona şi împotriva francizorului.



a.Ipoteza
În acest caz judecătorul are o largă putere de apreciere în aplicarea acestei clauze.(art.1020, 1021 C.civ)
O parte va invoca culpa celeilalte părţi în îndeplinirea obligaţiilor contractuale. Culpa trebuie să fie de o anumită gravitate care să justifice  ruptura.
            De cele mai multe ori este o cerere subsidiară atunci când clauza rezolutorie antrenează anumite dubii în mecenismul aplicării ei, sau validitatea ei este incertă.
            Această cale este mai puţin sigură decât clauza rezolutorie deoarece judecătorul poate aprecia că este vorba de o culpă contractuală insuficient de gravă pentru a justifica ruptura contractului.[3]

b.Cazurile
Este cerută în cauze de culpă gravă:
-          Francizorul poate cere rezilierea în cazul de neplată a redevenţelor sau a mărfii, încîlcarea clauzei de exclusivitate, violarea respectului pentru imaginea mărcii, violarea clauzei de intuitu personae în act de schimbare a conducerii beneficiarului care nu a fost acceptată, violarea clauzei de nonconcurenţă în cursul contractului.
-          Beneficiarul poate cere rezilierea dacă francizorul nu respectă obligaţiile de aprovizionare, dacă violează clauza de exclusivitate, dacă nu procedează la transmiterea know how-ului sau acesta se dovedeşte inexistent.

c.Procedura.
Înainte de a acţiona în justiţie trebuie:
-pusă în întârziere cealaltă parte printr-o scrisoare recomandată cu aviz de recepţie şi să se lase un termen pentru ca să fie îndreptată lipsa în îndeplinirea clauzei contractuale;
-pe de altă parte, trebuie să se adune probele culpei celeilalte părţi.
            Orice grabă în ruptura contractului va fi considerată de către tribunale ca culpabilă.
           


            Ordonanţa 52/1997 pune releţiile postcontractuale sub semnul concurenţei loiale: “Art. 8. — La incetarea relaţiilor contractuale, relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale.
Francizorul poate să impună obligaţii ferme fostului beneficiar, asigurând astfel protejarea caracterului confidenţial al afacerii şi, in special, neutilizarea know-how de către o reţea concurentă.”
            Unele efecte sunt imediate şi vor fi lichidate de către părţi în câteve săptîmâni.
            Alte efecte se vor întinde în timp şi se vor manifesta mai târziu.

Efectele imediate
Sunt efecte privind marca, stocurile existente, materialul împrumutat.

Toate semnele distinctive marca, însemne, etichete, panouri publicitare trebuie să dispară ele fiind proprietatea francizorului.

Retragerea însemnelor
-Principiul este al retargerii lor.
-          Dacă nu se procedează la aceasta , şi sunt menţinute faptul este generator de concurenţă neloială şi francizorul poate să acţionaze în consecinţă.
-          Beneficiarul poate fi acţionat pentru contrafacerea mărcii.
Însemnele trebuie să dispară de pe toate materialele beneficiarului, publicitare cataloage, etichete,etc.

B.Stocurile existente

1.Principiul
Francizorul este propritarul stocurilor şi în lipsa unei clauze speciale  francizorul trebuie să se ocupe de valorificarea acestor stocuri. În acelaşi timp el are dreptul să facă acest lucru chiar dacă nu se mai bucură de însemnle francizorului.
2.Soluţii
În general contractele prevăd ca în caz de ruptură stocul să fie preluat de francizor la un preţ prevăzut în avans sau determinabil la respectivul moment . Se aplică o reducere în funcţie de vechimea stocului.
            În toate cazurile această preluare trebuie să fie cerută expres de către beneficiar.

3. Întărirea principiului
            Alte contracte dimpotrivă, precizează că beneficiarul conduce propria afacere, şi exclud preluarea stocului de către francizor.

4.Interpretarea contractului
Uneori nu se prevede nimic asupra acestui subiect. Culpa în ruptura contractului poate influenţa soluţia judecătorului, preluarea stocului revenind părţii care a rupt în mod abuziv contractul.

Acest material pus la dispoziţie de către francizor mergând de la simple hârtii de utilizare comercială, până la dotări de prezentare trebuie returnat.[4]


În primul rând este vorba de clauza de neconcurenţă dacă ea a fost prevăzută.
Se poate referi şi la acte de concurenţă neloială.

1.Principiul
            Clauza de neconcurenţă interzice beneficiarului pe durata contractului şi pe un anumit timp după contract de a activa într-un domeniu identic în aceeşi zonă geografică.
2.Condiţii
            Pentru ca această clauză să fie declarată valabilă, trebuie să fie:
-limitată în timp
-limitată geografic
            Practic, se limitează la vechea zonă concedată. În orice caz un teritoriu prea vast riscă să fie considerat ca geografic nelimitat.
-limitată la un sector de activitate
            O clauză de neconcurenţă care interzice accesul la o întregă serie de activităţi va ficonsiderată ca abuzivă şi va fi anulată.
3. Violarea clauzei de neconcurenţă
            În cazul în care beneficiarul încalcă această clauză acesta îşi angajează responsabilitatea şi va risca să fie condamnat pentru daune interese.
            Şi aici unii autori fac analogie cu contractul de muncă unde fostul angajat are dreptul la o indemnizaţie pentru o astfel de clauză. Ei uită că beneficiarul este un comerciant independent.
            Judecătorul are puterea de apreciere în aplicarea acestei clauze.
            Poate verifica validitatea clauzei în funcţie de cele trei condiţii.
            Poate să ţină seama de caracterul culpabil al rupturii contractului şi să aplice această clauză în consecinţă.[5]

Pot fi diverse aceste cazuri :confuziune, denigrare, dezorganizarea internă a unei intreprinderi rivale, dezorganizarea pieţei
Nu este necesară o clauză contractuală pentru angajarea răspunderii.
            Astfel, faptul de a adera la o reţea concurentă utilizând metodele transmise, de a păstra semnele distintive ale mărcii, de a face publicitate calităţii de fost beneficiar pot fi considerate acte de concurenţă neloială care justifică plata unor daune interese.
Se poate face o acţiune în justiţie pentru a obţine o astfel de daune interese.

1.Principiul
Bneficiarul nu are drept la indemnizare în caz de ruptură la termen, sau în caz de acordare a unui preaviz suficient în cazul contractului pe durată nedeterminată.
            Astfel de indemnizaţie nu poate fi datorată numai în caz de ruptură abuzivă a contractului.

2.Reparaţia
-culpa celeilalte părţi,
-legătura de cauzalitate între culpă şi prejudiciu,
-fiecare element al prejudiciului, şi suma justificată.Tribunalul va judeca în funcţie de această sumă cuprinsă în cerere.

[1] Philippe Bessis , Le contrat de franchisage, Paris ,LGDJ,1992, p.94

[2] ibidem, p.96
[3] Corneliu Bârsan, Teoria generală a obligaţiilor, Edit. All, Bucureşti
[4] Philippe Bessis , Le contrat de franchisage, Paris ,LGDJ,1992, p.103-104
[5] ibidem,p.106

Niciun comentariu: