duminică, 5 aprilie 2015

Drepturile radiodifuzorilor raportat la online

Curtea de Justiţie a Uniunii Europne în cazul C‑279/13, C More Entertainment vs. Sandberg, a avut ocazia să lămurească câtva aspecte privind drepturile radiodifuzotilor în raport cu utilizarea transmisiilor lor în mediul internetului.

Cazul a venit prin intermediul unei întrebări preliminare unde o persoană particulară a postat pe site-ul său un link care făcea să fie depăşite măsurile de securitate ale unei trasnmisii online a unor meciuri de hockey ale unui radidifuzor, care făcuse acestea transmisii disponibile online doar contra cost.

Instanţa suedeză a fost curioasă să cunoască în ce măsură drepturile recunoscute de legislaţia suedeză sunt compatibile cu art. 3 pct.2 lit.d din Directiva 29/2001, directivă care recunoaşte radiodifuzorilor doar un drept în ceea ce priveşte fixările programelor lor, indiferent că aceste programe fixate (înregistrate) sunt transmise prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu ori satelit.

Evident că un streaming online nu este o fxare, şi prin urmare protecţia conferită de legislaţia suedeză, care excedea acestui paragraf din Directiva 29/2001 oferind o protecţie mai complexă radiodifuzorilor, punea probleme de compatibilitate cu Directiva 29/2001.

Curtea Europeană începe prin a face o foarte importantă precizare. Articolul 3 din Directiva 29/2001 se referă la dreptul de comunicare publică, care include şi dreptul de a face accesibil publicului.

Dreptul de comunicare publică în cazul trasnmisiilor online se referă exclusiv la transmisii on-demand, pentru că numai acelea corespund definiţiei din Directivă şi anume că dreptul de comunicare publică prin fir sau fără fir presupune că publicul alege momentul şi locul când şi de unde sunt accesate. Streaming-ul live nu corespunde noţiunii de comunicare publică deaorece publicul nu poate alege momentul accesării.

Dincolo de această precizare foarte importantă, Curtea stabileşte că în materia drepturilor de autor, normele europene reprezintă un minim reglementat în scopul asigurării funcţionării pieţei Uniunii Europene. Statele au un larg spaţiu de reglementare în care pot decide cum să reglementeze drepturile de autor şi drepturile conexe acestora, şi prin urmare o reglementare care dispune în plus faţă de art. 3 pct.2 lit.d din Directiva 29/2001, nu este contrară dispoziţiilor Directivei.

Niciun comentariu: