sâmbătă, 18 aprilie 2015

Incompatibilitate absolută. Cazuri la care legiuitorul nu s-a gandit

Art. 41din NCPC instituie câteva cazuri de incompatibilitate absolută.


"(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare.


(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză."


Deşi legiuitorul a dorit să fie exhaustiv în a "prinde" toate situaţiile în care judecătorul ar fi în situaţia de a se pronunţa de două ori în aceeaşi cauză, şi a le evita să se producă în practică, câteva situaţii însă nu sunt cuprinse în această reglemenatre.

De exemplu, dacă un judecător a judecat o cauză în apel sau recurs, a pronunţat o hotărâre cu trimitere pentru rejudecare, şi primeşte din nou dosarul în apel sau recurs, nu pare să se afle într-o situaţie de incompatibilitate absolută. Pentru că textul nu se referă la judecătorii care au pronunţat o hotărâre în apel sau recurs.

Sau un judecător care a pronunţat o hotărâre în apel sau recurs şi primeşte spre judecare un dosar separat constituit în aceeaşi cauză datorită faptului că o parte a declarat mau târziu un apel sau recurs (sunt situaţii în care din diverse motive hotărârea ajunge să se comunice mai târziu unei părţi, care poate declara, prin urmare, apelul sau recursul la o mare distanţă în timp faţă de cealaltă parte) poate judeca acest nou dosar. Din nou răspunsul pare a fi afirmativ pentru că textul din art. 41 nu cuprinde o astfel de situaţie.

Şi... da, nici nu se pune problema de incompatibilitate în cazul judecătorului care a judecat cauza şi primeşte spre judecare contestaţia la executare unde titlul executoriu este chiar hotărârea pe care a pronunţat-o.


Niciun comentariu: