Treceți la conținutul principal

Imobilele se vând prin act autentic. De când?

photo by Matt Benson, unsplash.ro
Uneori ca avocat trebuie să faci istorie juridcă, mai ales când se dezgroapă drepturi vechi şi încâlcite.

Astăzi este luat ca un lucru luat ca firesc că imobilele se vând prin acte încheiate în formă autentică. Totuşi, trebuie ţinut seama că lucrurile nu au stat întotdeuana aşa.

În rândurile următoare mă refer la situaţia din Vechiul Regat, pentru că Transilvania şi Bucovina au avut un regim juridic aparte.
Codul civil 1865 nu prevedea obligaţia formei autentice. Simplul acord de voinţă exprimat în scris era suficient pentru a se face transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil.

Obligaţia de a se întocmi un act autentic apare abia în 1950, prin Decretul nr. 151/1950  şi se referea exclusiv la înstrănările de terenuri agricole.
Tot în 1950 dar prin Decretul nr. 221/1950 se introduce obligaţia actului autentic pentru terenurile din capitală şi comunele învecinate.
 Aceste comune erau: Baneasa, Chiajna cu satul Dudu, Colentina cu satele: Colentina, Plumbuita, Tei, Fundeni si Pipera, 30 Decembrie cu satul Balta Alba, Dobroesti, Dudesti-Cioplea, 16 Februarie cu satele: Costeasca, Giulesti-Sarindari si Giulesti-Sarbi, Grivita., Militari, Pantelimon, Popesti-Leordeni cu satele Romani, Conduratu si Leordeni, Rosu,Tudor Vladimirescu (Ghencea III).

 Abia cu Decretul nr. 144/1958 obligaţia se extinde, şi, prin urmare, păstrând terminologia vremii, era necesară forma autentică pentru înstrăinările şi împărţelile prin acte între vii ale terenurilor cu şi fără construcţii, proprietate personală, de pe teritoriul oraşelor, comunelor foste reşedinţe de raioane, localităţilor balneo-climaterice şi al comunelor declarate centre muncitoreşti sau în care se vor dezvolta staţiuni balneo-climaterice şi centre muncitoreşti.

Se poate observa că formalitatea actului autentic privea numai terenurile nu şi construcţiile de pe ele.
 În plus terenuri aferente caselor din zona rurală puteau fi înstrăinate şi prin acte sub semnătură privată.

Regimul juridc al înstrăinării terenurilor a fost înăsprit prin Legile nr. 58 şi 59 din 1974.

Pentru terenurile agricole practic a fost interzisă înstrăinarea lor prin acte între vii. Împărţeala se putea face numai prin act autentic.
În ce priveşte restul imobilelor vânzarea  construcţiilor se putea face numai prin act autentic. terenul aferent construcţiei trecea în proprietatea statului, proprietarul construcţiei având doar un drept de folosinţă asupraterenului. Terenul putea fi transmis doar prin moştenire. partajul s efăcea doar prin act autentic.

Acest regim juridic a rămas în vigoare până la sfârşitul regimului comunist în 1989.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dizolvare SRL (5) - Dizolvare fara lichidator. Model hotarare lichidare si repartizare

Dupa ce s-a hotarat dizolvarea se fac, sub răspunderea administratorului şi contabilului societăţii documentele de lichidare
-       Inventarierea  şi evaluarea elementelor de  natura activelor, datoriilor  şi capitalurilor proprii ale societăţilor comerciale care urmează  să se lichideze  şi înregistrarea rezultatelor inventarierii şi ale evaluării efectuate cu această ocazie;-  Întocmirea situaţiilor financiare anuale, în formatul prevăzut de reglementările contabile aplicabile; -       Achitarea datoriilor societăţii comerciale către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, precum  şi a celorlalte obligaţii sociale către alte fonduri, salariaţi şi alţi terţi;-       Stabilirea rezultatului lichidării (profit sau pierdere), întocmindu-se contul de profit şi pierdere în formatul prevăzut de reglementările contabile aplicabile;    Se obţin  documentele de la finanţe care atestă că s-au plătit toate datoriile, către stat. Eventual alte documente de plată a datoriilor cătr…

Model decizie avertisment scris

Protecția datelor personale pentru toți

Pentru cei interesați de problematica protecției datelor personale -GDPR, am scris această carte, apărută în format electronic.

O puteți achiziționa aici.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) art. 8 din Convenție garantează respectarea dreptului de viață privată, familie, a domiciliului și a corespondenței. In baza acestei dispoziții Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărâri în legătură cu protecția datelor personale în cazuri în care s-au strîns informații despre viața personală a unei persoane ( cazul Leander contra Suediei http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57519)  în cazul interceptării comunicațiilor electronice și telefonice (cazul Klass contra Germaniei http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-57510) supravegherea la locul de muncă (cazul Copland contra Regatului Unit http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=002-2765) utilizarea de sisteme CCTV (Peck contra Regatului Unit) protejarea imaginii unei persoane (cazul Von Hannover contra Germaniei http://hudoc.echr.co…