Nicolae S. Șucu - Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria

Nicolae S. Șucu -Viața și aventurile unui cioban român în Bulagaria ăn vremuri de război 1908-1918, publicat de Daniel Cain

 Perioada 2014-2018 a adus inevitabil o grămadă de lucrări tematice legate de Primul Război Mondial și Unirea din 1918. Au fost scoase de la naftalină și reînpachetate festiv discursuri care erau deja prăfuite acum 30 de ani. Au apărut desigur și discursuri demistificatoare, dar cum cercetarea istorică aproape că nu a adus nimic nou, parcă și demistificările și-au pierdut din interes.
În acest context punerea la dispoziție către publicul larg a memoriilor lui Nicolae S. Șucu, sub titlul Viața și aventurile unui cioban român în Bulagaria în vremuri de război 1908-1918, este probabil cea mai interesantă contribuție la cunoașterea acelor vremuri grozave.
E vorba de un document neobișnuit, care prilejuiește cunoașterea istoriei la „firul ierbii”, a oamenilor obișnuiți.
Deobicei memoriile sunt scrise de oameni cu poziții înalte. Nicolae Șucu este numai un țăran din Muscel. Trecerea prin școala primară i-a fost cu folos, căci îl găsim în memoriile pe care le-a lăsat cu pricepere în a așterne cuvântul scris, ba chiar cu un anumit talent la povestit.
Și are ce povesti. Deși un copil isteț, bun la învățătura, a fost o fire neastâmpărată. De copil fuge de acasă și se face cioban. Se învață cu traiul liber și banul făcut ușor (și cheltuit și mai ușor), călătorind prin toată țara de la munte până în Dobrogea, făcând munca de cioban sau în alte angajamente asemănătoare. Memoriile sunt sincere și ne dezvăluie un personaj care trăiește la limita legii (uneori chiar dincolo de ea). Încurcăturile în care intră în căutarea unor câștiguri facile, dar ilicite, și mai ales refuzul de a se supune chemării la armată, îl fac să fugă în Bulgaria unde se stabilește din 1908.
Însă de ceea ce fugi, nu scapi, spune proverbul. În 1913 încep războaiele balcanice. Bulgaria are nevoie de ostași pentru lupta sa de a recupera ultimile teritorii de la otomani, așa că și Șucu este chemat la armată. Între timp acesta se căsătorise și prinsese ceva cheag, iar autoritățile bulgare sunt intransigente: dacă refuză serviciul militar toată averea îi va fi confiscată. Așa că eroul nostru merge la oaste. Cea bulgară. Luptă cu turcii în primul război balcanic. Apoi cu sârbii în al doilea război balcanic. Intervenția României în al doilea război balcanic, împotriva Bulgariei, va aduce înfrângerea categorică a acesteia, și multă înverșunare a bulgarilor împotriva românilor.
Bulgaria însă nu va cunoaște pacea prea mult. Începe războiul mondial și Bulagaria intră în el de partea Puterilor centrale. Șucu este din nou pe front în Macedonia și Grecia. Un amestec de îndrăzneală și prudență, precum și o cultură generală neobișnuită pentru starea lui socială, îi asigură supraviețuirea și prețuirea ofițerilor care îl înaintează sergent, și-i atribuie diverse sarcini de răspundere.
Intrarea României în război face ca România și Bulgaria să fie din nou în conflict. Șucu ajunge pe frontul unde se confruntă bulgarii și românii, la Turtucaia. După mărturisirea sa, nu a luat parte direct la lupte, anunțând ofițerii că e român și că nu va putea trage pe front. Cu sarcini administrative, va participa la înfrângerea armatei române de la Turtucaia, și apoi la ocuparea Dobrogei.
Descrie toate ororile războiului și ocupației, la care s-au dedat ambele părți.
Așa cum avertizează și editorul e o poveste care se citește cu sufletul la gură, și un tablou fără egal al realității vieții în Primul Război Mondial.
Probabil cea mai importantă concluzie este că cea mai mare realizare pentru oamenii care au trecut acele vremuri nu sunt nici victoriile, nici unirile, ci faptul că au supraviețuit unor vremuri sălbatice. Restul e doar justificare pentru politicieni.